Scrisori catre tine...

       Am spus aseara ca sunt blocata in trecut…asa ma exprimasem…merg inainte pe un drum fara viitor…pentru ca inapoi nu pot merge,timpul nu-l pot intoarce. De ce fara viitor? Pentru ca mi s-au ruinat toate visele,toate sperantele pe care le aveam..nu cred ca as  putea vreodata sa fiu cu tine intr-o relatie normala. Si totusi eu sper..in ce sper? O sa ma intrebi…eu sper in posibilitati. Sper intr-o schimbare.Nu stiai ca speranta moare intotdeauna ultima?Eu leg sperantele de vise,iar visele le transform in sperante…..inca mai pot visa…E adevarat ca …cine nu-si face vise nu poate fi dezamagit..dar ma intreb...cum ar putea cineva sa traiasca fara sperante si vise? Eu una n-as putea!

Ti-am spus  ca voi incerca sa iti explic de ce pretind ca te iubesc!Cum as putea sa n-o fac..cand desi te mintisem in legatura cu varsta mea cand ai aflat tot mi-ai zis ca nu m-ai da pe 10 pustoaice,cum as putea sa n-o fac cand esti singura fiinta de pe pamantul asta cu care imi doresc sa fac dragoste la orice ora din zi sau din noapte indiferent unde,cand sau cum?Cum as putea sa n-o fac..daca ai fost si esti cel mai bun prieten al meu si ai fost langa mine mereu ,m-ai ajutat cu sfaturi si pareri,ai fost persoana pe umerii caruia am plans..si m-am plans atunci cand am divortat…atunci cand am pierdut casa in care ma mutasem dupa divort(unde am facut noi nespuse nebunii)…m-ai ajutat sa demontez sifonierul.. iti amintesti?m-ai ajutat sa imi fac lucrarea de disertatie…m-ai ajutat in ziua cand dadeam licenta…erai acolo ma asteptai sa ies si sarbatoream impreuna….mi-ai fost alaturi la fiecare examen si la INM si la titularizare..devenise ca o traditie sa ne vedem  mereu dupa… iar cand eram disperata ca nu voi avea unde sa ma duc mi-ai propus chiar sa imi trimiti niste bani.. n-am acceptat,dar gestul ala a contat pentru mine ..pentru ca am stiut  ca ma pot baza pe tine,ca esti dispus sa imi sari in ajutor daca am nevoie…credeai ca am uitat?Astea sunt doar cateva motive pentru care te iubesc.Sunt multe altele si cred ca ti le-am mai spus.

In acesti 6 ani  insa ….a existat un moment..unul singur in care mi-ai spus ca erai dispus sa schimbi ceva..ca ai avut acel moment in care ai vrut sa fi cu mine…dar din nefericire mi-ai spus-o dupa un timp…n-ai spus-o atunci cand trebuia..atunci cand iti doreai. Tu iti dai seama ca puteai sa imi schimbi intreaga existenta daca mi-ai fi spus? Tu realizezi asta?A fost o sansa pe care am pierdut-o pentru totdeauna.Pentru ca in timp ti-ai schimbat decizia,opinia,dorinta….

Poate crezi ca sunt vreo dezaxata,vreo dezechilibrata,vreo debila la un pas de depresie obsedata de tine .Desi uneori par o victima sunt o persoana puternica cu picioarele pe pamant,asa am fost intotdeauna. Desi in mine exista suferinta,desi ma plang mereu si sunt nemultumita …am anumite stari ,eu sunt stapana pe starile mele,le controlez destul de bine….zic eu.Dar faptul ca iti scriu si incerc sa retraiesc amintiri devine dureros….e ca o rana redeschisa pe care incercam sa o vindec….si cum ar putea o femeie normala care pretinde ca te iubeste sa nu traiasca cu gandul la tine?La ce am facut…la ce a fost…la cum a fost si ce ar fi putut sa fie…