Patrimoniul cultural

Patrimoniul cultural se împarte în două mari categorii:

-material: mobil și imobil

-imaterial

În România, Ministerul Culturii își desfășoară activitatea de protejare, conservare, restaurare și valorificare a patrimoniului cultural prin colaborarea directă cu Institutul Național al Patrimoniului.

Domenii  departamentul pentru patrimoniu:

• Arheologie (situri, vestigii, bunuri mobile descoperite în urma cercetărilor arheologice)
• Patrimoniu construit/imobil (monumente, ansambluri, situri)
• Patrimoniu mobil (muzee, arhive, colecții, etc.)
• Patrimoniu imaterial/intangibil (meșteșuguri, jocuri, ritualuri, forme de exprimare verbala, etc.)

UNESCO - Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură

România este prezentă pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO cu elementele:

• Ritualul Călușului (2008),
• Doina (2009),
• Tehnici de prelucrare a ceramicii de Horezu ( 2012),
• Colindatul de ceată bărbătească (2013),
• Jocul fecioresc (2015),
• Mărțișorul (2017).

 În Lista Patrimoniului mondial sunt înscrise:

• Delta Dunării (1991)
• Sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993),
• Biserici din Moldova (1993, 2010), Mânăstirea Hurezi (1993),
• Cetățile Dacice din Munții Orăștiei (1999),
• Centrul Istoric Sighișoara (1999),
• Biserici de lemn din Maramureș (1999).

În fiecare an, milioane de cetăţeni sunt invitaţi să viziteze monumente istorice sau să participe la evenimente prin care să cunoască patrimoniul cultural din Europa, cu ocazia Zilelor Europene ale Patrimoniului (ZEP) European Heritage Days , organizate la iniţiativa comună a Consiliului Europei şi a Uniunii Europene.