Capitolul II. Copilăria mea

La un pas de moarte!

      Despre copilăria mea, v-aș putea povesti cum tatal meu mă alinta în toate felurile posibile, uneori mă striga Anușca-țușca-pușca-gălușca, sau chiar porecle ca Anița, Anușcuța, Andrușca, Anișoara...nu le mai țin minte pe toate..dar el găsea cu siguranță multe diminutive ale numelui Ana la care nici nu te-ai fi gândit! 

         La câțiva anișori, nu mai știu exact câți...m-am îmbolnăvit de bronho-pneumonie. Doctorul mi-a prescris niște injecții care anulau efectul antibioticelor, deci boala avansa, iar tratamentul nu își făcea efectul. Eram la un pas de moarte, temperatura 40 grade, iar până să își dea seama părinții mei,să mă salveze, ducandu-mă la alți doctori, deliram. Culmea e, că deși eram foarte mică, îmi amintesc! Îmi amintesc durerea pricinuită de acele injecții inutile, îmi amintesc ziua când părinții mei credeau că mă vor pierde, când aveam temperatura mare, deoarece atunci am trăit coșmarul vieții mele! Senzațiile de atunci mi-au rămas vii în memorie ca și cum s-a întâmplat ieri. Simțeam că sunt în întuneric ,în cădere liberă, cădeam de la o distanță mare,jos, foarte jos! M-am trezit (de fapt acesta a fost un vis) într-o încăpere unde pe un pat  eram legată de mâini și de picioare și acuzată de ceva. Faptul că nu voiam să recunosc ceva ce nu făcusem, făcea ca un mecanism să îmi întindă mâinile și picioarele..iar eu țipam de durere! Mult mai târziu,în adolescență am citit despre inchiziție și despre metodele de tortură. Asta trăisem eu în acel vis copil fiind, când deliram! Și nu aveam nici un motiv să inventez ceva ce nu povestisem nimănui! Poate visul meu a fost o amintire dintr-o viață anterioară, cine știe? Eu cred în reîncarnare, tu crezi?

Mi se spunea Bulandra!

Eram poreclită Bulandra - după numele unei actrițe celebre, de către bunica mea, iar porecla a fost adoptată de restul familiei mele, deoarece considerau că sunt o mică prefăcută, că joc teatru! Că puteam să râd sau să plâng la comandă. 

Când eram mai mică, fratele meu cu 4 ani mare ca mine, nu mă lăsa să intru la el în cameră.Aproape de fiecare dată când intram ,mă dădea afară și primeam de cele mai multe ori și câte un șut în fund! Plângeam și mă duceam să îl spun părinților.Tatăl meu îl bătea.Fratele meu a mâncat multă bătaie din cauza mea.Pe urmă, când părinții noștri s-au despărțit, mama ducându-se la serviciu, ne lăsa în grija fratelui meu, pe mine și pe sora mea. Îi spunea, dacă ieșim pe afară,când ne întoarcem de la școală, să iasă cu noi.El pentru că nu avea chef să iasă, iar noi ne rugam de el să ne lase, ne spunea așa: 

-Dacă mă bateți la șah,ieșim afară,dacă nu, nu ieșim! ne punea să jucăm șah cu el, iar pentru că nu reușeam să îl batem, ne spunea să jucăm amândouă contra lui. Lui îi plăcea să studieze mișcările lui Kasparov,  mare maestru și campion mondial la șah, nu numai că ne bătea ușor dar mai făcea și mișto de noi, că nu puteam să îl batem. Din această cauză, eu în loc să învăț să joc șah mai bine, am început să urăsc șahul. Am avut noroc că după o perioadă mama,și-a schimbat serviciul, a început să lucreze de acasă la o Cooperativă ca să aibă mai mult timp de noi. Făcea mărțișoare, ornamente de pom,jucării pentru copii,tot felul de chestii draguțe, care nu ți se mai par deloc drăguțe când ai de făcut câteva mii și  când casa ta  e plina de materiale și de mărgele.Așa că veneam de la școală și o ajutam la confecționarea mărțișoarelor,iar dacă ne făceam și lecțiile ieșeam mai des afară, lăsând șahul în grija fratelui meu, care devenise atât de pasionat de șah că el nu mai voia să iasă deloc pe afară!

Am crescut în ‘’generația cu cheia la gât’’

Ascultam Duran Duran,Depeche Mode,Abba,Modern Talking,Sabrina,Ace of Base, dar și Queen,Michael Jackson și Madonna.Am avut perioade prin liceu când ascultam muzică rock și heavy metal, AC/DC, Rolling Stones,Black Sabbath ,dar uneori și The Beatles. Am folosit telefoane cu fise, la bairamuri fiecare aducea câte ceva de acasă și dansam sau închiriam casete video și ne uitam la filme de groază ,pe afară ne jucam Flori,fete și Baieți, De-a fața ascunselea, o imitam pe Nadia făcând exerciții la bara de bătut covoare și ne strângeam în fața blocului ca să povestim sau să ne spunem bancuri.

În weekend-uri ne vedeam cu verișorii noștri la casa bunicilor. La cutremurul din 1977, sora mamei mele a murit cu unul dintre copiii ei în brațe. La câteva zile s-a stins din viață și soțul ei,nu a reușit să suporte durerea. Spunea că nu poate să trăiască fără ea,că ea era oxigenul lui ,iar el nu mai poate să respire. A făcut infarct. Așa că verii mei,George și  Isabela , au rămas fără părinți la 7 și 9 ani.Fratele lor în vârstă de 3 ani ,a murit în brațele mamei lui în timpul cutremurului.Au fost luați sub tutelă de bunicii mei, părinții mamei mele, iar noi ne vedeam foarte des cu ei.Toate weekendurile,vacanțele le petreceam numai împreună.Eu,fratele meu Narcis,sora mea Elena, Isabela și George ne-am petrecut copilăria împreună. Ne jucam diferite jocuri, făceam echipe, campionate  chiar de fotbal, volei, badminton, tenis de câmp, tenis de masă, cărți, remy, șah, table, ne udam cu furtunul prin curte, ascultam muzică, dansam, nu aveam nevoie de prieteni din afară, pentru că eram toți 5 mereu împreună de vărste apropiate, George este de vărsta mea, Isabela de vârsta lui Oaky( porecla surorii mele Elena) iar Narcis este cel mai mare. Diferentele intre noi sunt de 2 ani. De exemplu când eram eu cu George clasa a VIII-a, sora mea și Isabela erau a X-a iar fratele meu a XII-a.Am mers la mare și la munte împreună, am dormit împreună, am mâncat împreună, ne-am jucat împreună.  Iar bunicii mei ne-au învățat să ținem aproape unii de alții și când am devenit mari și ne-am căsătorit.

Fragments of my life story

   În loc de prefață:

Această poveste îți este dedicată...m-am ținut de cuvânt! Am scris.

Capitolul I.Nașterea mea sau... cum era să nu mă nasc!

         În mod normal,trebuia să scriu...story of my life, nu - my life story, dar mi s-a părut că îmi sună mai bine acest titlu. În sfârșit asta nu are prea mare importanță, important este ca ceea ce vă voi povesti să vi se pară interesant, captivant și să vă țină alături de mine în povestea mea.

       Ca să scriu povestea vieții mele, ar trebui să încep cu începutul. Adică cu nașterea mea. Sau mai bine spus cum era să nu mă nasc!

    M-am născut prin voința mamei mele.La momentul acela, când mama era însărcinată cu mine, tatăl meu era încurcat cu o altă femeie și nu își mai dorea încă un copil. Mama mea, naivă, habar nu avea, ce gândea el, ce plănuia el...habar nu avea că o înșela, asta a aflat mult mai târziu. Căsătorită cu el, fiind in luna a patra de sarcină, l-a crezut pe cuvânt când a internat-o în spital pentru analize, deși ea se simțea foarte bine.

 Pe timpul răposatului, adică în perioada comunismului, când Ceaușescu era la putere, nu aveai voie să faci chiuretaj, dacă te prindea riscai închisoarea. Dar tatăl meu avea relații și o internase pe mama să îi facă avort, fără să o întrebe, aranjase cu un doctor. La o zi după internare, trebuia să aibă loc procedura, iar mama stătea liniștită în pat, când a fost anunțată de o asistentă guralivă, că nu trebuie să își facă probleme că doctorul este foarte bun că o să i se facă o intervenție chirurgicală și că o să plece repede acasă. Vedeți voi, personalul spitalului era convins că este o problemă cu copilul și că procedura era imperios necesară. Mama a mers la garderoba spitalului, pe vremea aceea întreaga îmbrăcăminte pe care o avea cineva, era reținută și primeai halat și papuci, și a cerut rochia spunând că are tivul descusut și că dorește să îl coasă. Și-a tras rochia pe ea, a lăsat în vestiar halatul și a fugit încălțată cu papucii din spital. Fiind însărcinată, a luat un taxi spre casa mamei ei, viitoarea mea bunică și a achitat taxiul la sosirea ei acolo.

   Atunci nu erau telefoane mobile,nu știa nici măcar dacă găsește pe cineva la ora aceea acasă,dar a avut noroc. Ceilalți doi copii erau la ea, sora și fratele meu, fuseseră duși acolo dacă mama era internată în spital. Tatăl meu a căutat-o, dar ea nu a vrut să se întoarcă acasă, decât după ce m-a născut pe mine. S-au împăcat iar lui i-a părut rău. Cel puțin așa a declarat!

     Vă dați seama că o asemenea poveste pe mine m-a făcut să îi port pică tatălui meu, deși el declara că pe mine mă iubește cel mai mult. Dar vedeți că eu am aflat despre acest lucru abia după ce părinții mei s-au desparțit.Aveam 9 ani cred, atunci când mama a aflat că de 10 ani tata o înșela și a divorțat imediat.A trăit în paralel cu două femei, își cumpărase și casă cu femeia respectivă care culmea era și ea căsătorită. El fiind șef la Poliția Capitalei-Miliție-cum era atunci, la Investigații criminale și Criminalistică, a trebuit să se pensioneze pe caz de boală ca să nu fie dat afară. Tot vremurile impuneau căsătoria pe viață pentru cei care aveau anumite funcții, iar divorțul însemna moartea carierei. Mama mea a fost cea care i-a spus soțului ei că este amanta tatălui meu. Când am auzit prima oară bancul acela de pe timpul lui ''nea Nicu'' nu l-am găsit amuzant, deși era...Îl știți?

   ''O doamna se duce la un doctor și îi spune:
-Soțul meu mă înșeală cu soția dvs.Ar trebui să ne răzbunăm!Se răzbună ei o dată,de două ori,de trei ori chiar....la care doamna îi spune doctorului...
-Ar trebui să ne mai răzbunăm o dată! iar doctorul îi răspunde:
-Doamnă,iertați-mă! Dar nu mai am nici un pic de ură!''

  Ei bine! Când mama mea l-a căutat pe soțul numitei, nici nu îmi amintesc cum o chema și de fapt nici nu vreau să îi dau un nume...el nu a crezut, a reacționat ca un bou!.Să nu credeți că mama avea gânduri de răzbunare, voia doar să afle omul adevărul, să nu trăiască în minciună. Deși tatal meu i-a distrus viața, mama nu a vorbit niciodată urât de el, așa că nici eu nu o să o fac! 

Tatăl meu a trăit alături de amanta lui, cu care nu s-a recăsătorit după ce a divorțat mama de el, a murit destul de tânăr, iar mama a plătit înmormântarea lui, ea - amanta nici măcar nu a venit la cimitir, și bine a făcut, că nu mi-ar fi plăcut să îi văd mutra.

Instituții publice din București

 

Clădirile în care își desfășoară activitatea Autorităţile și instituțiile publice

Palatul Parlamentului - Casa Poporului - Clădirea are aproximativ 1000 încăperi, dintre care 440 birouri, peste 30 săli și saloane, patru restaurante, trei biblioteci, două parcări subterane, o sală de concerte.Din 1994 în clădire funcționează Camera Deputaților, iar din 2004 aici se află și Senatul României. De asemenea, Palatul Parlamentului găzduiește în numeroasele sale săli și saloane, o întreagă varietate de evenimente, expoziții sau întâlniri.

Sediul Guvernului României -  Palatul Victoria a fost început în 1937 și terminat în 1944. Din cauza avariilor provocate de bombardamentul din 1944, lucrările au fost reluate și finalizate în 1952.Proiectat inițial pentru Ministerului de Externe, Palatul Victoria a fost în timpul perioadei comuniste sediul Ministerului de Externe și al Consiliului de Miniștri și a devenit, în 1990, sediu al primului guvern al României post-comuniste. În 2004, Palatul Victoria a fost inclus în Lista monumentelor istorice.

Primăria Municipiului București - Între anii 1904 și 1910, pe un teren viran aflat în apropiere de Cișmigiu, s-a construit un palat.Planurile au fost făcute de arhitectul Petre Antonescu, iar de realizarea construcției s-a ocupat inginerul Elie Radu.Ministerul Lucrărilor Publice a avut sediul în acest palat până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial.  În 1948, clădirea a devenit sediul Primăriei Generale.Clădirea se află pe lista monumentelor istorice cu denumirea actuală de Palatul administrativ al Municipiului București.

Tribunalul Bucureşti- își are sediul pe Bulevardul Unirii, pe locul fostului magazin Junior. Clădirea, care găzduiește tribunalul și Judecătoria sectorului 2, a fost inaugurată în data de 11 decembrie 2006. Suprafața desfășurată a clădirii este de 27.000 m² și are 8 niveluri, 6 la suprafață și 2 subterane.

• Curtea de Apel București

• Înalta Curte de Casație și Justiție

Turist în orașul tău

 Când le-am dat această temă elevilor mei, le-am spus..... imaginați-vă că aveți un prieten din străinătate venit pentru prima oară în România și doriți să îl plimbați prin București , unde ați merge?

O problemă identificată de o elevă pentru proiectul Cetățeanul a fost faptul că tinerii nu cunosc istoria orașului București,nu cunosc clădirile monument istoric din orașul în care trăiesc, nu cunosc personalitățile locale ce dau numele unor stăzi sau instituții importante din oraș.Drept urmare m-am apucat de acest proiect. 

unele dintre soluțiile la care m-am gândit au fost:

- realizarea unor postere,prezentari ppt cu monumente istorice și clădiri unde își desfășoară activitatea principalele instituții publice

- realizarea unui tur al orasului cu autobuzul - Bucharest City Tour pentru descoperirea principalelor obiective turistice din Bucuresti

- realizarea de hărți pe înțelesul copiilor pentru recunoașterea personalitățile locale ce dau numele unor străzi sau instituții importante din oraș.

Prezentare București - România

București este capitala României și, în același timp, cel mai mare oraș, centru industrial și comercial al țării. Populația de peste 2 milioane de locuitori face ca Bucureștiul să fie al șaselea oraș ca populație din Uniunea Europeană. 

Legenda spune că Bucureștiul a fost fondat de un oier pe nume Bucur. Conform altei variante mai probabile, București a fost întemeiat de către Mircea cel Bătrân la sfârșit de secol XIV.

Scurt istoric :

Prima mențiune a localității apare în anul 1459 cand așezarea este atestată documentar printr-un act emis de Vlad Țepeș, domn al Țării Românești,la 20 septembrie 1459  prin care se întărește o moșie unor boieri. În scurt timp, Bucureștiul se afirmă, fiind ales la 14 octombrie 1465 de către Radu cel Frumos ca reședință domnească.

În anii 1558 - 1559, la Curtea Veche este construită Biserica Domnească, ctitorie a domnului Mircea Ciobanul, aceasta rămânând până astăzi cel mai vechi lăcaș de cult din oraș păstrat în forma sa inițială. În 1659, sub domnia lui Gheorghe Ghica, Bucureștiul devine capitala Țării Românești, din ordin turcesc, pentru a avea o capitala in zona de campie si aproape de Dunare, mai usor de controlat in comparatie cu Targoviste.Din acel moment se și trece la modernizarea acestuia. Apar primele drumuri pavate cu piatră de râu, se înființează prima instituție de învățământ superior, Academia Domnească și este construit Palatul Mogoșoaia (Constantin Brâncoveanu, 1702), edificiu în care astăzi se află Muzeul de Artă Feudală Brâncovenească. În 1704 ia ființă, la inițiativa spătarului Mihai Cantacuzino, Spitalul Colțea, care a fost avariat ulterior într-un incendiu și un cutremur și reconstruit în 1888.În scurt timp, Bucureștiul se dezvoltă din punct de vedere economic; se remarcă creșterea numărului meșteșugarilor, ce formau mai multe bresle ale croitorilor, cizmarilor, cojocarilor, pânzarilor.

            În 1859 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mass-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”.  În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare.

La 24 ianuarie 1862 se deschide primul parlament al României iar București este proclamată capitala țării.Noul statut de capitală a României a adus orașului București un ritm rapid de dezvoltare sub toate aspectele: străzile din oraș se pavează cu granit, piatră cioplită și piatră de râu, se construiesc trotuare pietonale pe străzile principale, se amenajează grădina botanică, se înființează gimnaziile Lazăr și Matei Basarab, Universitatea din București, Școala de Bele-Arte, se amenajează noi piețe și grădini publice, se construiește prima linie de cale ferată dintre București și Giurgiu.

În București există în prezent două aeroporturi funcționale: Aeroportul Internațional Henri Coandă (inițial Otopeni) și Aeroportul Internațional Aurel Vlaicu (inițial Băneasa). Henri Coandă este cel mai mare aeroport al României servind cinci milioane de pasageri în 2009 și fiind centrul principal pentru operatorul național TAROM. De acolo pleacă și sosesc zilnic zboruri din alte orașe din România precum și numeroase alte aeroporturi din Europa, America de Nord, Asia și Africa.

Turiștii, bloggerii internaţionali și experţii în călătorii opinează că potenţialul Bucureștiului stă în peisajul său urban complex, cu un amestec unic de stiluri, în care centrul istoric, parţial în ruină, parţial regenerat, se ciocnește cu rigiditatea formală a arhitecturii comuniste, și unde urbanismul europeanpoate fi detectat în numeroasele cartiere nedescoperite și parcuri verzi. Este un oraș vibrant, informal,haotic, cu un mix cultural ce sfidează orice definiţie standard, dar în care există un sentiment al autenticităţii, imediatului și, cel mai important, al creativităţii și schimbării.

Supranumele de „Micul Paris” dat Bucureștiului a fost acum înlocuit de „Noul Berlin”. Din multe puncte de vedere, orașul a devenit unul ideal pentru turismul cultural al secolului 21. Totuși, Bucureştiul nu a luat niciodată în serios această oportunitate, bazându-se pe poziţia sa de capitală și pe turismul de afaceri și, astfel, nereușind să identifice o atracţie faţă de potenţialul orașului însuși.

Obiective turistice :                                                                      

• Palatul Parlamentului intitulat și Casa Poporului
• Centrul Istoric - Centrul Vechi al capitalei este una dintre cele mai cochete zone din oraș. Vei fi surprins să descoperi multitudinea de clădiri construite în stil neobaroc și neoclasic, care animă întreaga zonă.Tot în centrul istoric vei putea vedea Hanul lui Manuc,Biserica Stavropoleos,Hanul cu Tei .
• Muzeul Național George Enescu. În anul 1956, în Palatul Cantacuzino a fost inaugurat Muzeul Memorial "George Enescu" dedicat marelui compozitor român, devenit după 1990 muzeu național.
• Arcul de Triumf
• Muzeul Țăranului Român
• Templul Coral este o sinagogă a Comunității Evreilor din București, fiind cel mai mare lăcaș de cult mozaic din oraș.
• „Scările fericirii” – vopsite în culorile curcubeului din Cotroceni în apropierea Parcului Romniceanu
• Grădina Botanică - este situată în cartierul Cotroceni  și are peste 10.000 specii de plante.
• OBSERVATORUL ASTRONOMIC
• Ateneul Român- este o sală de concerte din București, situată pe Calea Victoriei, în Piața George Enescu. Clădirea a fost construită între 1886 și 1888.
•  Palatul Suțu este situat în zona Universitate.Clădirea,declarată monument istoric  găzduiește în prezent Muzeul Municipiului București.
• Palatul Știrbei este o clădire istorică situată pe Calea Victoriei
• Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”

si de ce nu....

Romanian Kitsch Museum este un muzeu din Centrul Vechi al Bucureștiului a cărui colecție cuprinde o colecție de kitschuri din diverse perioade ale istoriei României. Este cel mai bun mod de a înțelege (sub)cultura românească. Kitschul este definit ca o formă de artă, obiecte sau design considerate ca fiind de prost gust din cauza împopoționării excesive sau a sentimentalismului, dar uneori apreciate într-un mod ironic sau științific.

 

 

Cele sase tipuri de personalitate în comunicare

 Cele sase tipuri de personalitate în comunicare

Taibi Kahler

Toti avem sase tipuri de personalitate, cate putin din fiecare asezate int-o ordine diferita pentru fiecare.Felul in care spunem mesajul nostru influenteaza probabilitatea ca ceilalti sa auda ceea ce avem de spus. Felul in care spunem ceea ce spunem este mai important decat ce spunem.

Fiecare tip de personalitate are propria forma de expresie si stil de comunicare.

1. Ganditor-percepe lumea în date

Analitici,dau multe detalii,verifică,sunt riguroși,raționali

Au nevoie de detalii,claritate și structură,pun multe întrebări ca să înțeleagă

Se forteaza sa fie perfecți-au tendința către perfecțiune

Supracontrol, nu mai deleaga preiau sarcinile altora ei fac lucrurile mai bine se supraîncarcă

Supracontroleaza punctualitatea celorlalti

Îi critică pe ceilalți pentru cum gândesc

Sunt constiincioși, logici, responsabili, tensionați, perfectioniști,inhibați, organizați

2.Perseverent-percepe realitatea în opinii

Își impun credințele cu forța,propriile convingeri și valori

Își doresc recunoasterea convingerilor proprii ,vorbesc conform propriului registru de valori

Pot fi rigizi,vigilenți,au nevoie de aprecierea modului în care ei se implică

Sunt atenți mai mult la efort decât la rezultat.sunt dedicați

3.Empatic-percepe lumea în emoții,stări și senzații

Schimbă compasiune,spune mereu ce simte,este axat pe simțuri

Se bucură de complimente personale

Este preocupat de sentimentele celorlalți

4.Rebel-percepe lumea reacționând

Foarte expresiv,în comunicare tranzacționează umor

Vrea să experimenteze,să se distreze,caută noutate

Sunt jucauși,entuziasti,creativi,spontani

Dau vina pe alții,acuză,vorbesc cu argou

5.Imaginator-Visator-percepe lumea reflectând-Ce ar fi daca?

Contemplativi, singuratici, retrași,detașați

Au nevoie de spațiu,mental sunt în altă parte,

Vor timp de gândire,calmi,introvertiți,nu sunt iuți în reacții

6.Promotor-percepe lumea în acțiune

 Asumarea de riscuri excesive,conflictual,comunică directiv

 In cautare de stimulare,energici,caută adrenalină,vânător

 Centrat pe scop,independent,fermecator,adaptabil,manipulator

Sunt persoanele care întâi fac și pe urmă citesc manualul,nu au răbdare,sunt provocatori și nu au astâmpăr,fac lucruri incitatne,sunt repeziți.