Privind cu incredere in viitor!

             Pe mine scrisul ma ajuta sa ma descarc.Ma descarc de energia negativa acumulata.Ma descarc de probleme si de trairi neplacute.Culmea este ca nu scriu mereu ci doar atunci cand simt ca durerea este prea mare sa o mai suport.Scriu atunci cand se comite o nedreptate de imi vine sa urlu..sa strig ,sa tip, doar atunci ma exprim prin cuvinte.Adunate,imi vin in cap toate laolata.Si simt nevoia sa le astern pe hartie.Ultimile zile am trait un cosmar din care tot sper ca ma voi trezi si inca nu reusesc.Copilul meu este exploatat de un contract idiot.Sunt in tratative si sper ca toate se vor rezolva.Dar nu am dormit,nu am mancat,am fost stresata,m-am invinovatit pentru ceea ce i se intampla si prin ce trece. Ea e universul vietii mele si sunt in stare de orice sacrificiu pentru ea.Iar cei care au copii daca le-as da amanunte ar intelege despre ce vorbesc.Dar nu vreau sa intru in detalii despre asta acum.Consider ca a trecut de pericol si chiar daca inca imi fac griji pentru ea mi se pare firesc.Orice mama isi face griji pentru copilul ei.Voiam sa povestesc o intamplare prin care am fost nevoita sa trec ieri.Asa cum am perceput-o eu.Nu m-am simtit in viata mea umilita in halul ala.Am fost aruncata in cusca cu lei.Am fost pusa la zid si s-au aruncat cu pietre in mine fara drept de apel.Fara sa fiu avertizata(dar oare cum imi imaginez ca poti fi avertizat de asa ceva).Am fost improscata cu noroi.Si ar fi trebuit sa arunce primul piatra cel fara de pacat!Bineinteles ca nu s-au intamplat toate astea la propriu.Dar s-au intamplat intr-un anume fel.Si ceea ce m-a surprins a fost constatarea lipsei umanitatii din jurul meu.A triumfat minciuna si perfidia.Din interese meschine,de catre oameni de nimic,care nu au pic de rusine si demnitate.Sau doar de frica pierderii locului de munca,au tacut.O persoana mi-a spus ca ea a fost socata sa vada prin ce trec si a ramas fara cuvinte..iar alta martora la “eveniment” a apucat sa imi spuna doar..imi pare rau!,Si mie imi pare rau…pentru ca am facut tot ceea ce era omeneste posibil sa fie bine si am fost tratata cu rau..pentru ca nu mi se poate imputa decat ca am fost prea blanda….imi pare rau pentru ca am fost sunata de o mamica plangand…azi cand a aflat ca nu mai sunt acolo.Eu din fericire ma respect ca om,am coloana vertebrala si chiar daca pe fondul unor probleme personale nu mi-am gasit cuvintele potrivite in situatia data….chiar daca am lasat o impresie gresita despre mine (ma judec dur pe mine mai mult decat o fac altii!) am preferat sa depun armele si sa cedez.Am renuntat la lupta …deoarece stiam ca ma lupt cu morile de vant.Lupta mea era pierduta din prima zi.Inutila si zadarnica.Nu numai ca pornisem cu stangul dar era o lupta inegala .El avea tunul intreptat spre mine si eu il amenintam cu o scobitoare pe post de arma. Si cat de scarba mi-a fost de ranjetul triumfator al incompetentului. I-am facut jocul dobitocului si i-am oferit ce isi dorea.Demisia mea!Eu am alternative.El din pacate nu are! iar acum ma gandesc ca”Un sut in fund este un pas inainte!”Nu sunt o persoana care sa intoarca palma primita..eu deobicei intorc si celalalt obraz.Pentru ca stiu ca fiecare pasare pe limba ei piere!O sa se impiedice singur.Si nici macar nu ma intereseaza sa fiu acolo cand o sa se intample!Deja trebuie sa incerc sa uit si sa merg inainte.Mai departe…cat mai departe.Imi doresc sa o vad mai repede acasa in siguranta pe fata mea!Pe urma pot sa zic ca am timp sa ma gandesc si la altele...de exemplu.....ce voi face sa imi castig existenta!Pentru ca degeaba ocupi un post in urma unui examen,degeaba te zbati ca pestele pe uscat...trebuie sa ai si noroc sa intalnesti oameni !