Poveste de dragoste!

           Cati dintre noi pot spune ca au iubit ca-n filme?Ca dragostea adevarata exista?Cupluri célèbre precum Tristan si Isolda..Romeo si Julieta, toti stiu povestea trista a lor,a fost vorba de dragoste impartasita ,au ramas impreuna dincolo de viata,au murit pentru asta!Dar eu ma gandesc la Penelopa a lui Ulise…cea care a asteptat 20 de ani pentru dragostea ei..si nu a renuntat in tot acest timp la speranta de a-l revedea.Ei au avut parte de dragoste adevarata.Ca au iubit cu sufletul cu mintea ,cu trupul,cu toata fiinta lor.Ca au recunoscut ca nu vor mai putea sa iubeasca in felul acela niciodata.Ca asta se intampla doar o data in viata!

Cand intalnesti dragostea vietii tale,n-o lasa sa plece!Indiferent cum,fa ceva sa o ai pentru totdeauna!In dragoste si in razboi orice este permis!Eu cand am intalnit-o nu am stiut sa lupt pentru ea.M-am lasat purtata de val si atat!Am lasat-o sa plece! Si dusa a fost ! Am ramas cu inima zdrobita,sfasiata.. am ramas incatusata in amintire,pierduta in timp cu bune si cu rele, cu sentimente si regrete.Ratacita in timp..nu mi-am gasit nici locul si nici rostul.

Iata povestea mea……….

Franturi de ganduri!

 De cate ori ma gandesc la tine sau imi amintesc de tine,plang.Mi-ai ramas in suflet ca o rana deschisa pe care nu o pot vindeca vreodata.
 Ai existat in viata mea destul timp incat sa nu te pot uita. Ai fost totul pentru mine.Ai fost si prieten si iubit.Aveam incredere in tine mai mult decat aveam in mine!Ai lasat urme adanci!
 Stiam ca n-o sa-mi treaca de tine,niciodata!Mi-era teama de asta!Si stii ca de ce iti e frica nu scapi!Eu nu am scapat de tine!De amintirea ta!Oare tu stiai asta?

Privind cu incredere in viitor!

             Pe mine scrisul ma ajuta sa ma descarc.Ma descarc de energia negativa acumulata.Ma descarc de probleme si de trairi neplacute.Culmea este ca nu scriu mereu ci doar atunci cand simt ca durerea este prea mare sa o mai suport.Scriu atunci cand se comite o nedreptate de imi vine sa urlu..sa strig ,sa tip, doar atunci ma exprim prin cuvinte.Adunate,imi vin in cap toate laolata.Si simt nevoia sa le astern pe hartie.Ultimile zile am trait un cosmar din care tot sper ca ma voi trezi si inca nu reusesc.Copilul meu este exploatat de un contract idiot.Sunt in tratative si sper ca toate se vor rezolva.Dar nu am dormit,nu am mancat,am fost stresata,m-am invinovatit pentru ceea ce i se intampla si prin ce trece. Ea e universul vietii mele si sunt in stare de orice sacrificiu pentru ea.Iar cei care au copii daca le-as da amanunte ar intelege despre ce vorbesc.Dar nu vreau sa intru in detalii despre asta acum.Consider ca a trecut de pericol si chiar daca inca imi fac griji pentru ea mi se pare firesc.Orice mama isi face griji pentru copilul ei.Voiam sa povestesc o intamplare prin care am fost nevoita sa trec ieri.Asa cum am perceput-o eu.Nu m-am simtit in viata mea umilita in halul ala.Am fost aruncata in cusca cu lei.Am fost pusa la zid si s-au aruncat cu pietre in mine fara drept de apel.Fara sa fiu avertizata(dar oare cum imi imaginez ca poti fi avertizat de asa ceva).Am fost improscata cu noroi.Si ar fi trebuit sa arunce primul piatra cel fara de pacat!Bineinteles ca nu s-au intamplat toate astea la propriu.Dar s-au intamplat intr-un anume fel.Si ceea ce m-a surprins a fost constatarea lipsei umanitatii din jurul meu.A triumfat minciuna si perfidia.Din interese meschine,de catre oameni de nimic,care nu au pic de rusine si demnitate.Sau doar de frica pierderii locului de munca,au tacut.O persoana mi-a spus ca ea a fost socata sa vada prin ce trec si a ramas fara cuvinte..iar alta martora la “eveniment” a apucat sa imi spuna doar..imi pare rau!,Si mie imi pare rau…pentru ca am facut tot ceea ce era omeneste posibil sa fie bine si am fost tratata cu rau..pentru ca nu mi se poate imputa decat ca am fost prea blanda….imi pare rau pentru ca am fost sunata de o mamica plangand…azi cand a aflat ca nu mai sunt acolo.Eu din fericire ma respect ca om,am coloana vertebrala si chiar daca pe fondul unor probleme personale nu mi-am gasit cuvintele potrivite in situatia data….chiar daca am lasat o impresie gresita despre mine (ma judec dur pe mine mai mult decat o fac altii!) am preferat sa depun armele si sa cedez.Am renuntat la lupta …deoarece stiam ca ma lupt cu morile de vant.Lupta mea era pierduta din prima zi.Inutila si zadarnica.Nu numai ca pornisem cu stangul dar era o lupta inegala .El avea tunul intreptat spre mine si eu il amenintam cu o scobitoare pe post de arma. Si cat de scarba mi-a fost de ranjetul triumfator al incompetentului. I-am facut jocul dobitocului si i-am oferit ce isi dorea.Demisia mea!Eu am alternative.El din pacate nu are! iar acum ma gandesc ca”Un sut in fund este un pas inainte!”Nu sunt o persoana care sa intoarca palma primita..eu deobicei intorc si celalalt obraz.Pentru ca stiu ca fiecare pasare pe limba ei piere!O sa se impiedice singur.Si nici macar nu ma intereseaza sa fiu acolo cand o sa se intample!Deja trebuie sa incerc sa uit si sa merg inainte.Mai departe…cat mai departe.Imi doresc sa o vad mai repede acasa in siguranta pe fata mea!Pe urma pot sa zic ca am timp sa ma gandesc si la altele...de exemplu.....ce voi face sa imi castig existenta!Pentru ca degeaba ocupi un post in urma unui examen,degeaba te zbati ca pestele pe uscat...trebuie sa ai si noroc sa intalnesti oameni !

Baile Minerale Telega

• Lacul central se claseaza printre primele din Europa prin compozitia crescuta (hipertona,clorurosodica)precum si nivelul ridicat de cloruri de potasiu ,amoniu,calciu,sulfati si iod,cu valoare terapeutica in special in patologia reumatismala;
• Bioclima de crutare fiind caracterizata de cea mai lunga perioada cu zile insorite din an din Romania
• Zona de puritate a aerului si aeroioni cu beneficiu real pentru reechilibrarea organismului , mai ales dupa perioadele de mare stres;
• Lacul contine namol mineral slab sulfuros;
In zona s-au identificat izvoare cu ape sulfuroase oligominerale, care nu au fost captate si valorificate pana in acest moment
Caracteristicile fizico-chimice ale lacului central Telega ,gradul ridicat de concentratie al sarii(clorura de sodiu si alte structuri chimice) si stabilitatea apei confera actiuni terapeutice pentru boli ale aparatului locomotor dupa cum urmeaza:
-manifestari reumatismale degenerative,incluzand artroze(gonartroza,cocsartroza,manifestari artrozice la nivelul coloanei vertebrale)si periarticulare (periartrita la umar,sold,genunchi,bursite,tendinite);
-sechele post-traumatice;
-sindrom dureroas de tip neurologic;
-boli ginecologice(anexita,scleroza chistica,sterilitatea)
-afectiuni vasculare periferice:arteriopatie obliteranta-stadiul I si II,insuficienta veno-limfatica(varice la membrele inferioare ,edem limfatic);
-afectiuni ale cailor respiratorii superioare(rinite,rinosinuzita,faringita) sau bronsita cronica.

Despre Lacul  central de la Telega:
Acest Lac este unic datorita cotelor maxime de minerale.
Aceste BAI au un ecosistem de peste  500 de ani din 1568.
Temperatura apei este de 30 grade Celsius.
Lacul are o adancime de peste 180 m,plutesti datorita densitatii, concentratiei maxime de sare.
Baile Minerale Telega functioneaza neintrerupt de 140 de ani.

 

Se intampla sa fi dezamagit de oamenii pe care ii iubesti!

                Se intampla sa fi dezamagit de oamenii pe care ii iubesti!Pentru ca o persoana care conteaza pentru tine este in primul rand persoana in care ai incredere,persoana cu care te sfatuiesti,caruia ii spui lucruri care nu le-ai spus nimanui decat lui..este persoana pe care o ai aproape de inima ta si simti  sau crezi ca te intelege. Dar este si persoana de la care ai asteptari. Aici gresesti!Probabil ca oricui i s-a intamplat sa fie dezamagit macar o data in viata fie ca are asteptari prea mari,fie ca si-a facut iluzii desarte despre persoana respectiva .Pentru ca atunci cand iubesti ,persoana pe care o iubesti devine o alta persoana in ochii tai. Nu degeaba se spune ca dragostea e oarba.Nu are sens sa mai spun ca oarba am fost si eu!Realizez asta! Stiu!Dar atunci cand esti dezamagit incepi sa iti pui intrebari: iti spui”cum am putut sa fiu atat de proasta?” Sa nu-mi dau seama? Sa nu simt? Sa nu vad? Sau poate am simtit si am vazut dar nu voiam sa cred ….inima mea nu voia sa creada.Mintea mea nu voia sa priceapa.Pentru ca iti doresti atat de mult sa fie bine incat nu mai vezi raul! Dar el exista….a existat acolo de la inceput.Iti faci vise ,sperante iar ele se naruie atat de usor incat nici nu iti dai seama cum se poate intampla asta. Pentru ca nu poti trai fara vise si sperante!se naruie unul..iti faci altul…si tot asa….pana zici gata!C’est la vie!

Ce risipa de sentimente!