Doamnă,
Aș dori să știu...ce aveți cu mine? Sau mai bine spus de ce ''vi s-a pus pata pe mine''? Așa dintr-o dată?
Sunt de 12 ani în învățământ, de 6-7 ani în această școală, dar pare că mă pândiți ca să îmi faceți observații, mai mult decât atât - țipați la mine în cancelarie de față cu colegii.Vreți să plec? Asta ar fi soluția? Sunteți o persoană influentă, puteți să vorbiți cu cineva să mă mute daca asta vă face fericită.Vă bateți cu pumnul în piept că îi aveți la degetul mic pe cei din Ministerul Educației, ați fost deputat în Parlament, așa că nu ar fi o mare problemă să mă mutați la altă școală deși sunt titulară în această școală.
A vorbit cineva urât de mine? V-a influențat cineva împotriva mea? Că nu înțeleg...până acum am fost bună și acum nu mai sunt? Sau cum?
Motivele pe care le invocați când vă luați de mine sunt puerile, ba că am lasat un copil la baie, ba că era gălăgie în clasă în ultimul sfert de minut înainte să se sune, în condițiile în care elevii au ultima oră cu mine după alte 6 ore de curs....
Ultima oară când ați țipat la mine a fost pentru că am îndrăznit să vă cer acordul pentru un concurs prin e-mail,eu neavând numărul dvs. de telefon, iar în săptămână respectivă nu am reușit să vă prind deoarece și dvs erați prinsă cu alte probleme în școală, iar eu aveam un termen în care trebuia să mă încadrez.Nu puteam să fac ceva de capul meu, trebuia să vă întreb, știind că și la consiliile profesorale ați spus pe bună - dreptate că orice dorim să facem în școală trebuie să o facem cu acordul dvs. Ați țipat atunci că nu ați înțeles ce am vrut să spun, că nu m-am exprimat eu cum trebuie...poate .........în sfârșit v-am cerut acordul verbal și mi l-ați dat. Nu făceam decât să muncesc în plus pentru că îmi doresc să îi motivez pe elevi, nu îmi doream recunoștință, dar nici la asemenea reacție nu puteam să mă aștept... Și revin la întrebarea mea, cu ce v-am greșit?
Am încercat să vă ignor, dar poate că atitudinea mea a părut ostentativă, eu doar încercând să nu vă stau în cale ca să nu vă vărsați iar nervii pe mine sau cel puțin așa am gândit-o eu,iar acum nu fac altceva decât să îmi aștern gândurile pe o foaie.
Să știți că eu sunt călită,stau în casă cu un fost soț, care țipă zilnic la mine, îl înțeleg este bolnav de screloză multiplă, are o boală îngrozitoare, mă jignește și mă acuză uneori fără motiv,iar eu tac ca să pot să mai trăiesc sub același acoperiș cu el.
Tac și în fața dvs. ca să nu mă enervez inutil, dar mă macină nedreptatea și probabil că până la urmă o să vă spun ce gândesc. Sau o să dau să citiți, așa cum mi-ați arătat mie un mesaj despre o profesoară care nu avea nici o legătură cu mine.Dar dvs. ați găsit și atunci un prilej să mă denigrați. Am tăcut, așa cum fac mereu.
.jpg)
